1 martie 2017

Idei

"De ce trece tot ce e frumos ? 
De ce trebuie să plângem pentru un ieri ce a trecut ? 
De ce nu poate fi întotdeauna azi,
să nu ne luăm niciodata bun rămas ?" 

Cred că am mai notat acest motto şi în alte postări de-ale mele, dar mi-am adus aminte de el şi consider că se potriveşte atâtor idei care se-nvârt în ungherele minţii şi cele ale sufletului meu...

Primăvară. La fel ca atunci când m-am îndrăgostit de îngerul meu. La fel ca atunci când ne-am rupt, reciproc, aripile - eu pe ale lui, iar el pe cele pe care mi le oferise mie... 

Martie. Am aşteptat luna asta asemeni unui fluture care abia aşteaptă să iasă din al său cocon. Mi-au amorţit simţurile, mi s-au estompat culorile şi am uitat dansul. Acum totul va prinde viaţă, iar ce-a fost inert în ultima perioadă va prinde aripi şi va zbura în lumea-ntreagă, aşa cum a mai făcut şi înainte, de atâtea ori... 

Suflet. Această parte din mine mereu în schimbare, mereu sub presiunea celorlalte elemente care mă compun, formând un tot unitar numit Eu. Dacă este neglijat, acest "eu" poate scăpa de sub control, transformând Omul în ceva urât - dar dacă este "hrănit" cu destulă iubire, atunci Omul este frumos, având un Eu iubitor, în armonie cu tot ce-l înconjoară, cu întreg Universul. 

Vise. Adesea mă copleşesc, mai ales când încep să acţionez într-un fel sau altul cu scopul de a mi le-ndeplini/ atinge. Zborul de fluture este minunat, dar atât de fragil..! 

Este prea târziu (sau prea devreme, depinde cum priveşti)
...a doua zi de primăvară a şi început, iar eu sunt tot în prima... 
Noapte bună ! 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu